DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE A COPILULUI ÎN PERIOADA 0-3 ANI


Dezvoltarea nu este identică pentru toți copiii.

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său și în funcție de mediul familial în care trăiește. Psihomotricitatea, limbajul şi inteligenţa se dezvoltă simultan. Achiziţiile copilului în aceste trei domenii sunt strâns legate de dezvoltarea afectivă. Importanţa afectivităţii asupra dezvoltării motorii este evidentă în situaţiile în care copilul a suferit carenţe afective timpurii. Există, aşadar, interacţiuni strânse între psihic şi motricitate.

În dezvoltarea normală, copilul poate avea întârzieri pentru fiecare perioadă de vârstă, existând însă anumite limite (vor fi precizate mai jos).

În situația în care există suspiciunea unei întârzieri în dezvoltare, este necesară consultarea unui specialist.

Perioada 0 - 1 an
 
Prima luna
 
În prima lună de viaţă, copilul are reflexe înnăscute. Sunt primele răspunsuri la stimulii exteriori și sunt prezente încă de la naştere. Notăm patru reflexe importante.
Reflexul Moro sau reflexul de îmbrăţişare, care este evaluat ridicând capul copilului din poziție culcat, câţiva centimetri în faţă şi lăsându-l brusc. Capul nou-născutului cade atunci, acesta depărtând brațele şi întinzând picioarele, apoi braţele se îndoaie spre piept, executând o mişcare de strângere. Lipsa acestui reflex la naştere sau persistenţa lui după vârsta de 6-7 luni, indică o patologie.
Reflexul de căutare a sânului, urmat de reflexul de supt. Reflexul de supt se verifică introducând un deget în gura copilului (se simt mişcările specific suptului).
Reflexul mersului automat apare la noul născut, dar dispare apoi. Dacă este ţinut de sub braţe, în poziţia în picioare, noul născut face mişcări automate şi ritmice de mers.
Reflexul Grasping sau reflexul de agățare se verifică la nivelul palmei. Dacă palma este stimulată, bebeluşul flectează degetele şi face gestul de a se agăţa.

La o lună, copilul reacționează la vocea mamei. Începând cu a treia săptămână, recunoaște deja vocea mamei. Surâde când aude un zgomot sau la un alt stimul, dar fără ca surâsul să fie adresat unei persoane. Recunoaște mirosul laptelui matern și mirosul pielii mamei.

Luna a doua

Începe să o urmărească pe mamă cu privirea. Culcat pe burtă, încearcă să-și ridice capul. Surâsul se definește. Începe să țină obiecte în mână.

Luna a treia

În luna a treia, începe să-și susțină capul când este ținut în brațe. Din poziția culcat pe burtă, poate să-și ridice capul și umerii. Reacționează când i se vorbește. Gângurește din ce în ce mai mult. Își mișcă mâinile în fața ochilor.

Copilul trebuie să-și susțină capul până la vârsta de patru luni. Dacă nu-și susține capul până la această vârstă, părinții trebuie să consulte un specialist.

Luna a patra

Poate să stea în șezut, susținut. Își ține capul, fără să fie ținut de la ceafă. Stând pe burtă, se împinge în brațe și-și ridică umerii. Urmărește cu privirea un obiect. Se joacă cu mâinile și le privește.

Luna a cincea

Stă în șezut cu o mică susținere. Începe să ia în mână un obiect care este în raza lui de mişcare (apucă cu intenţie). Se rostogoleşte de pe burtă pe spate.

Luna a șasea

Stă în șezut mai bine. Copilul trebuie să fie stabil în poziția în șezut la 8-9 luni. Începe să aibă noi achiziții motorii: se târește, se deplasează pe fese, apoi în 4 labe. Dacă nu are stabilitate în șezut până la 9 luni și dacă nu se deplasează prin cele trei modalități, până la vârsta maximă de 9-10 luni, trebuie consultat un specialist

Luna a șaptea

Din luna a șaptea, atunci când adultul îi arată cu degetul un obiect, copilul nu se uită la deget, ci la obiectul indicat. 

Perioada lunilor 8-12.

Copilul începe să se uite după un obiect și când dispare din raza privirii. De exemplu, dacă o linguriță cade, el o caută cu privirea, chiar dacă nu o mai vede. În această perioadă, copilul  începe să stea în picioare. Stă bine în picioare spre 11-12 luni. La 10 luni, unii copii încep să meargă. Mersul se instalează spre vârsta de 12 luni. Dacă până la 18 luni un copil nu merge, trebuie consultat un specialist.
Copilul devine din ce în ce mai autonom, se apropie sau se depărtează de persoana cu care este. Procesul este progresiv. Până la 12 luni, trebuie să prindă cu două degete (degetul mare şi arătătorul) lucruri mărunte şi să pună un cub într-o cană, după ce îi arată adultul cum să facă.

După o fază de instabilitate psihomotrică normală care durează până la vârsta de 3 ani, copilul se stabilizează.

Reuşeşte să suprapună cuburi, după ce i se arată cum să procedeze: trei cuburi la 18-20 de luni, cinci cuburi la 24 de luni.
96% din copiii care au vârsta de 20 de luni, beau dintr-un pahar pe care-l ţin cu ambele mâini şi mănâncă singuri cu linguriţa.

De la vârsta de 24 de luni, până la 30 de luni, copilul cu dezvoltare normală reuşeşte să urce scările alternând picioarele.