ROLUL TATALUI IN DEZVOLTAREA COPILULUI

O bună imagine a tatălui

Chiar dacă cuplul parental este unit sau nu, rolul tatălui rămâne fundamental în construirea copilului.

Dacă mama este cea care dă siguranța copilului, tatăl este cel care stimulează.

Mesajele pozitive sau negative despre tată, transmise de către mamă, chiar dacă tatăl este prezent sau nu în viața copilului, au o mare importanță pentru construirea imaginii paterne.

Dacă spre vârsta de 6 ani, imaginea pe care copilul și-o face despre tată este suficient de bună, acesta este perceput într-un mod fascinant:  „tatăl meu este cel mai frumos, cel mai puternic". Mama are un rol esențial în transmiterea către copilul a unei imagini pozitive despre tată.

Dacă nu a fost creată o imagine a tatălui suficient de bună până în momentul adolescenței, există riscul ca să fie pus sub semnul întrebării însuși rolul tatălui. Adolescentul care nu acceptă autoritatea tatălui, care nu respectă regulile, chiar împotrivindu-se, așa cum este firesc la această vârstă, va deveni un adult care va avea dificultăți în a accepta în general autoritatea (autoritatea unui șef, regulile, legile).

Tatăl îl ajută pe copil să se construiască bine, însă  comportamentul său trebuie să fie diferit și complementar față de cel al mamei. Tatăl are un rol esențial pentru a stabili limitele, interdicțiile, datoriile, ordinea.

În același timp, el este cel care ghidează orientarea sexuală a copilului ce se definește prin opoziție cu părintele de sex opus și prin identificare cu părintele de același sex. Tatăl participă la construirea personalității copilului, favorizând achiziția autonomiei și a independenței necesare unei vieți afective echilibrate și a încrederii de sine.
Cu această funcție pe care o are, aceea de a favoriza autonomia și independența, tatăl o împiedică pe mamă să fie abuzivă, ajutând-o să accepte că trebuie la un moment dat să se separe de copil.

Absența tatălui sau marginalizarea lui

Absența tatălui sau marginalizarea tatălui, va duce cel mai adesea la un dezechilibru al copilului.

În situația în care, în absența tatălui, mama va face eforturi pentru a-și asuma cele două roluri - cel de tată și cel de mamă - există un mare risc de a perturba copilul, mai ales în procesul de construire a identității.

Procesul de identificare cu un tată a cărui imagine este devalorizată, va fi dificil. Copilul va avea un sentiment de insecuritate, pe care va avea tendința să-l compenseze cu o relație de dependență cu mama.

Dacă mama va cultiva această relație de dependență, copilul riscă  să construiască un tip de personalitate anxioasă, insuficient de stabilă pentru a se dezvolta armonioas.

O proastă imagine a tatălui, îl conduce pe copil spre dificultăți de identificare, dificultăți în capacitățile de comunicare, favorizând inhibiția, instabilitatea, o tendință de a se îndoi de el însuși și de a se devaloriza. Frecvent, la copiii care au o proastă imagine a tatălui, există o dimensiune depresivă având sentimentul că sunt copleșiți, că nu fac față evenimentelor.

Tatăl care nu-și joacă corect rolul, îl va conduce cel mai adesea pe copil spre tulburări caracteriale: va fi instabil, agresiv, hiper-emotiv, anxios, impulsiv, închis în el sau excitat, coleric.